Un mese è mezzu fà, persi Henri-Germain Delauze. Sta settimana Albert Falco hè andatu. A generazione chì ci hà guidatu, trasfiruta, trasfurmata hè in via. Qualche settimane fà, ci hè vulsutu crede Everlasting Beern introducendu ti in u so ultimu libru. Avemu truvatu quì i radichi di a so zitiddina, tuttu ciò chì li hà custruitu. Puderiamu quì, una volta di più, cuntà a so vita, u so viaghju straordinariu, e so avventure. Preferiamu dà u pianu à unu di i so amichi, Pierre Martin-Razi, per parlà di l'omu ch'ellu era.
«Vintunu in a mattina, 22 d'aprile. Un SMS distrugge a calma di a notte: Bébert hè mortu ... Bébert hè mortu? Iè. Bébert hè mortu. Trè parolle ribattute finu à l'imprubabile. Trè parolle tremende. Una sintenza simplice è oscena. Bébert hè mortu? Chì dopu? Ùn hè micca vera! Benintesa, dapoi settimane sapia l'inevitabile. Là, quantunque, ghjalatu in a solitudine fredda di l'alba risurgente, ricusu di crede l'impussibule ... U camaratu pò andà bè à fà marchjà a so sinistra figura altrò, Bébert ferma quì, indistruttibile. Senteraghju sempre a so voce cù intunazioni nasali, sparteraghju sempre i mo pasti cun ellu è, per sempre, serà in e mo immersioni per accumpagnammi, u so sguardu di meraviglia daretu à a so maschera di un altru tempu.
Dì à Albert Falco? L’hà fattu ellu stessu megliu cà nimu, purtatu da l’entusiasmu è stu rigalu di parolle è di maghjine ricevute in Marsiglia di a so zitellina. Evucà ciò chì ognunu sà? Calypso? E migliaia di immersioni? U piattinu Denise? Diogene, a prima casa sott'à u mare in l'Isule Frioul (chì a so sessantina d'anniversariu serà celebrata di settembre prossimu)? Shaab Rumi? A lotta per a preservazione di l'oceani, l'impegnu per i ghjovani? A so lotta per a preservazione di e calanche di Marsiglia si hè materializata simbulicamente oghje? A faraghju altrò, forse, cum'è giurnalista.
Preferite oghje, subacque subacque, salve à quelli chì ùn anu micca avutu a pussibilità di cunnosce u capimachja di Calypso per allenà li à l'iniziu novanta, una matina assai prima à l'ancore da a Terre de Haut, in l'arcipelagu di Saintes. U soli ammancia, i nuvuli sbulopati sò falati in u ventu di u cummerciu. U caffè tremò. Hè bellu. Sedutu in u cockpit di a mo barca à vela, fighjemu u mare, a sabbia, i muvimenti mossi di l'arbureti di coccu. È mi sentu l'impressione ineffettabile di appartenenza à un universu induve tuttu pare in ordine. In pochi ghjorni, stanu attraversendu l'Europa è aspetta, vele incurvate, ali plegate ... Inoltre, da l'altra parte di a baia, un catamaranu scunnisciutu tira di u so cablatezza.
Un tippu si lampa fora di a piattaforma posteriore è nata drittu versu mè, senza esitazione. U so scansu hà a regulezza di un metronomu. Qualchì minutu dopu, dui bracci forti sò appughjati nantu à a suttana di a barca, un visu apparisce: Bébert. Merda! Se mi aspettava ... Sorrisi. Da luntanu, u tippu mi hà ricunnisciutu. In mare, nunda li hè scappatu. U so ochju era quellu di un veru marinaru, a so memoria visuale vitale quant'è formidibile in precisione. Di colpu hè cullatu à bordu tandu, tazza in manu, avemu parlatu di i dumani avà svenenti mentre ùn riescu guasi à scrive ste parolle. Avemu parlatu per un bellu pezzu. U sole hè surtitu. L'aghju prupostu di accumpagnammi durante a mo traversata solitaria prevista, ch'ellu hà ricusatu per mancanza di desideriu è di tempu, ellu chì hà quantunque datu assai à i so amichi. Senza dubbitu hà vulsutu lasciami piglià solu un chjassu sceltu dapoi mesi, un chjassu chì mi appartinia. Aghju ancu capitu chì, da a so parte, mille battaglie l'aspettavanu sempre, battaglie ch'ellu hà purtatu cù testardezza è curagiu senza mai disculpassi da un spiritu giovanu è una lucidità critica nantu à u mondu è forse più nantu à ellu stessu.
Ddu ghjornu, picca cunchiglia bianca in una esistenza di sal è d'acqua, puderia imaginà chì un infinitu di onde più tardi, Bébert seria da fiancu à mè per attestà di un attraversamentu di un altru tipu, di un ingaghjamentu sprinkled cun raffi di ventu ma ancu luminoso? Moltu più di dubbità generosità, Bébert hà avutu u sensu sottile è delicatu di u rigalu senza calculu. L'ombra hè impurtante è per quessa hè amatu. Hè ancu quessa chì l'amu.
Presentendulu à Cousteau à u principiu di i scavi di u Grand Conglu, Jean Flavien Borelli l'avia descrittu cum'è u diu di l'acqua. U primu presidente di a FFESSM hà sbagliatu, riducendu. Bébert era assai di più. Al di là di l'immersione eccezziunale, avemu cunnisciutu l'omu bonu, sapiamu u ... E parolle mi fallenu, a mo vista hè sfocata, ùn la possu più fà. A mo manu tremula, a fatigue mi assalta. In un decenniu abbagliante, a mo rubrica hè diventata una necropoli, a so lettura hè insupportabile. Avà chì cunnoscu a filusufia vana è a religione ineffettiva, chì mi resta? Amore mio è u mo gustu per u mare. È stu gustu - devu ricunnosce lu avà? - zitellu sunnatore, u devu à Bébert. Cume parechji.
Perchè era un amicu, Albert Falco hè statu, dapoi più di trenta anni belli, a puntuazione di i mumenti più felici di a mo vita. È resterà quellu amicu finu à chì vene u mo turnu. Hè cusì: restendu à fiancu à mè, Bébert continuerà à aiutà mi à campà. Basgiu à Maryvonne. Assai forte ".
Pierre Martin-Razi