Posidonia oceanica: cuginu di l'Iris
Longi foglii verdi scuri, assai densi, a priori pocu attraenti, chì a basa hè difficiule à vede, ondulanti cù i currenti ... u decoru hè impostu. Eccu per scopre l'erbariu Posidonia. È per caccià ogni dubbitu, legittimu à propositu: innò, Posidonia ùn hè micca un'alga. Per suprattuttu chì pare, hè una pianta in fiore! Circa 120 milioni d'anni fà, stu cuginu di l'Iris, chì si trova in terra ferma, hà tornatu à a vita acquatica. Dapoi, hà sopravvissutu à tutti i cataclismi, è hè endemicu di u Mediterraniu, ciò chì significa chì ùn si pò truvà in altrò.
In u Mediterraniu, ma micca in ogni locu!
Quella chì pudemu avà qualificà cum'è "pianta marina verde" hè ingorda di luce: quì hè limitata à a superficia à 40m di prufundità. Tranni in l'acqui più chjari cum'è Malta, ùn sopravvive micca al di là. Copre dunque solu una piccula parte di u fondu marinu di u Mediterraniu è "fughje" l'acqui vicinu à l'estuari, troppu dolci, perchè ùn sustene micca a desalinizazione (minimu 33 ‰), o l'acqui troppu caldi da l'Egittu à u Libanu. .
Cum'è e piante di terra ...
Cum'è pianta fiorente, Posidonia hà radiche, steli, foglie, fiori è frutti. U so gambu hè strisciante, hè chjamatu "rizoma". Hà una crescita assai ridutta, di l'ordine di 1cm à l'annu. Hè l'intricciamentu trà i rizomi, e radiche è u sedimentu chjamatu "matte", chì custituisce un locu privilegiatu per un bellu numeru d'invertebrati. E foglie ponu ghjunghje à 1m di altezza, è si rinnuvanu tuttu l'annu. Anu una durata di vita da 5 à 8 mesi. In acque calme, e foglie ponu ghjunghje in superficie, ciò chì ùn hè micca u casu in zone più turbolente, per via di strappe meccaniche da e onde. A fiuritura ùn hè micca rigulari. U fiore darà un picculu fruttu verde, chjamatu "Oliva di mare", chì sbuccerà è darà una nova pianta.
Camera per tutti!
Appughjenduci un pocu più vicinu, in u core di sta furesta sottumarina, ci capimu subitu chì ùn si tratta micca solu di simplici foglie, ma d'un veru ecosistema. È tutta a superficia hè culunizata da un numeru impressiunante di abitanti. 1m² d'erbariu raprisenta una superficia culunisabile 50 volte più grande. A Posidonia hè unu di l'abitati più accuglienti per a vita marina. I più attenti si rendenu contu chì ancu e foglie sò culunizate: sò cuperte da una mansa di picculi urganismi, tramindui piante è animali.
Una vera scola materna
Unu di i roli principali di i prati di erba marina hè di riparà i discendenti di parechje spezie. Cum'è i Castagnoles (Chromis chromis), pesci similari à u Damselfish di l'Acqua Calda, chì a so discendenza turchina elettrica pare vulà sopra l'erbariu cum'è e farfalle in un pratu. In primavera, ci sò ancu raggruppi neri avvolti intornu à e foglie: si tratta di depone d'ova di seppie (Sepia officinalis). Stu molluscu cefalopodu li piace ancu à rifugiassi in u core di a furesta di Posidonia.
Una grande ciotola d'acqua pura
U termine "furesta" hè ancu evucativu: u paragone hè inevitabbile, sia in termini di biomasse, sia di produzzione d'ossigenu. Frà l'ecosistemi marini, solu a mangrovia hà una biomasa vegetale cusì alta. L'erbariu svolge dunque un rolu assai impurtante producendu, sia direttamente sia attraversu e piante epifite di e foglie, una grande quantità d'ossigenu, chì serà adupratu da a vita marina o per a degradazione di e foglie. Inoltre, averà ancu un rolu esteticu: intrappulendu e particelle in sospensione, chì sedimenteranu in u core di l'erbariu, stu filtru naturale participerà à a chjarificazione di l'acqua.
Una pianta chì prutege a costa
I benefici di Posidonia ùn si fermanu micca in l'ambiente marinu. Agendu cum'è una vera barriera, averà l'effettu di rompe l'ondulazione, è impedisce à l'onde di ghjunghje à a costa à pienu putere, evitendu l'erosione eccessiva di e spiagge. Stu fenomenu hè rinfurzatu da i "banchi di Posidonia": questu accumulazione di foglie morte ghjittate nantu à a spiaggia, assai spessu "fugliate" da i bagnanti, impedisce simpliciamente l'onde di muzzicà a spiaggia. Purtroppu sò assai spessu cacciati da e cumunità, cunsiderendu li sgradevuli.
Un ambiente riccu quant'è una furesta tropicale
Cù a so apparizione di un giardinu salvaticu, Posidonia riprisenta, cum'è una furesta tropicale, una vera riserva di vita, induve un ochju discernente osserva assai cumpurtamenti strani è affascinanti. Rivedere tutte e spezie seria un travagliu titanicu, perchè sò più di 400 spezie vegetali è parechje millaie di spezie animali chì abitanu l'erbariu.
Posidonia oceanica hè u solu riprisentante di a gende Posidonia in u Mediterraniu induve hè endemicu. Ma ci sò ancu 8 altre spezie di Posidonia nantu à a costa australiana!
Alcuni abitanti di l'erbariu ...
Castagnoles (Chromis chromis)
Stu picculu pesciu, cuginu vicinu di i damselflies truvati in tutti i mari caldi, hè unu di quelli chì dimustranu l'impurtanza di l'erbariu. Benchì ùn campi micca in questu ecosistema da adultu, si sviluppa spessu quì da giovanu. Fortunatamente per noi, u so culore turchinu elettricu, chì perderà mentre cresce, ci permette di fighjà facilmente. Basta à avvicinassi pianu pianu per gode di u spettaculu ch'elli ti duveranu offre.
SCRITTURA SERRANA (Serranus scriba)
S'ellu ci hè un esemplariu da ùn mancà, hè ellu! U rè di a giungla "Posidonia". Un veru tigru! Per ricunnosce lu, hè faciule: a so testa hè cuperta di linee chì s'assumiglianu à a scrittura, u so corpu hè striatu cù grandi bande marroni, è i so lati sò tatuati cù una magnifica macchia turchina. Esse capace di francà i 30cm, stu cuginu di a cernia (famiglia Serranidae) difende u so territoriu cù ferocezza. Attenti à quellu chì osa avvicinassi. È ancu di fronte à un tuffatore, hè assai curiosu di vedelu circà à impressiunallu. Mantene a so pusizione, di punta à ellu, ochju à ochju ... finu à u mumentu quandu ghjetta in a spugna, scapperà à tutta velocità!
SAUPE (Sarpa salpa)
Hè difficiule di parlà di Posidonia senza parlà di saupes, postu chì e duie spezie sò cusì strettamente legate. Quellu chì chjamemu a mucca marina, o chì i piscadori piattanu cù orate strisce per vendelu più caru per via di u so valore gustativu bassu, hè ancu unu di i pesci erbivori rari in u Mediterraniu. È u so alimentu principale ùn hè altru cà Posidonia, ch'ella pò digerisce. Vi viderete inevitabilmente pascà in l'erbaria, spessu in numeru. Ùn hè micca raru di vedeli à centinaie chì formanu un veru muru davanti à i vostri ochji. Ancu se assai cumunu, u Saupe hè quantunque un bellu pesciu, chì i so culori d'oru ùn anu nunda da invidia à certe spezie tropicali.
I LABORATORI
Ci hè parechje spezie di Wrasse in u Mediterraniu, è vi rendite prestu contu chì sò veramente parte di u paisaghju! Alcune di elle sò particularmente vicine à l'erbariu, cum'è u calamaru verde è u calamaru neru chì sò abbastanza timidi è spessu si piattanu quì trà e foglie. U Crenilabra à coda nera spessu "funziona" vicinu à i letti d'erbe marine: hè veramente u solu veru pesciu di pulizia in u celu prufondu. Sbarazza tutti i so congeneri di i so parassiti. Hè per questa ragione chì parlemu di Posidonia cum'è una "stazione di lavatu".
SEPICHE (Sepia officinalis)
Cuginu strettu di u polpu, à a sepia li piace à piglià a criatura à mezu à e lunghe è rassicuranti foglie verdi. Hè ancu unu di i so lochi preferiti per pone l'ova in primavera. In forma di raggruppi neri, i fascia intornu à e foglie. Quandu l'osservate, pruvate à ùn movesi: a viderete tandu, curiosa, osserverete senza mai lascià andà u to sguardu. Hè un animale assai piacevule, chì serà facilmente avvicinatu. Quandu hè nantu à a rena, u passerete forse 10 volte senza vedelu, hè un eccellente camaleonte!
GRANDE MAMMA DI PERLA (Pinna nobilis)
Avà parlemu di sta spezia icònica, a più grande cunchiglia in u Mediterraniu. A grande madreperla, chjamata ancu "Jambonneau de mer", pò ghjunghje guasi à a misura di 1m di altezza. Stu tipu di cozze giganti campa fissu in a rena, assai spessu à mezu à e foglie longhe di l'erbariu induve hè prutettu. a so inclusione in e spezie prutette in u 1992, vedemu di più in più piccule madreperle chì si ristabiliscenu, ma ci vulerà parechje decennie per ghjunghje à a so taglia adulta.
WAROWS
Girelle, ancu se face parte di a famiglia Labers, hè un pocu un pesciu particulare, perchè hè di sicuru u più cumunu in u Mediterraniu. U viderete in ogni locu, ancu in l'erbariu. Ma ùn fate micca sbagliu, ci sò solu 2 spezie: a più cumuna hè a napulitana cumuna. L'altra, più rara, ma più culurita, hè a curona di pavone. Avemu spessu intesu parlà di a girelle reale ... hè simplicemente u maschile culuritu di a prima spezia.
Questa hè una piccula parte di ciò chì avete l'uccasione di scopre in i prati di Posidonia. Nisun secretu, per osservà e so ricchezze, ci vole à passà qualchì tempu quì, ma sò sicuru chì ùn sarete micca delusi cù e vostre scuperte!
Esplorazioni felici à tutti!
nantu à e persone di scuba
Riagisci à questu articulu