Una spidizione di immersione in a Costa Nord-Est di u Groenlande! Avete da dì certamente chì questu hè un viaghju sclusivu chì riguarda solu i scientisti o i prufessori prufessiunali, ma ùn hè micca solu per i più avventurosi. L'immersione in Groenland u megliu tempu hè a Primavera, nantu à e sponde di u Circu Articu, ùn hè micca necessariu una furmazione speciale o equipaggiu. Solu bisognu di un equipamentu di immersione adattatu à u friddu cun un bellu segellamentu. A cosa più duru hè di accunsentisce à -2 gradi Celsius. Ma induve altru in u mondu pudete scopre siti di immersione chì a ghjente ùn anu micca ancu esploratu?
Di Tobias Friedrich
Viaghjà in slitta di i cani:
"Pure! Puru! "Grida l'inuit Mika. "Pura, Jackie, Pura!" Jackie hè u nome di u so cane di slitta, soprannomu chjamatu stella di filmu Jackie Chan. U cane sapi esattamente ciò chì u so mastru dice: "pura" hè una parola mudificata da a parola "pull" è sapi esattamente ciò chì Jackie hà da fà: "PURE!" I patti di u cane si affondanu in u ghiaccio è a corda fina sottu sforzu, tiri. À a mità d'aprili, u sole si calda è i picculi pozzi d'acqua cumincianu à furmà in ogni locu. Sembra improbabile chì i cani di trinee ponu rimorchà a slitta cù u so equipaggiu di 2 chì trasportanu passageri è tutti l'equipaghji, fora di a muntagna. Ma i cani 12 facenu tuttu u listessu. Ogni disgrazianu in media 25 kg, chì currisponde più o menu à u so pesu, è tuttu questu per parechje ore. A slitta scorre in silenziu attraversu i fiordi ghiacciati, entremu in a muntagna sempre coperta di ghiaccio è neve. Ma cun qualchì marrone marrone chì anu marcatu u principiu di neva di neve.
"I cani sò i veri eroi di l'Articu", hà dettu Sven Gust di u Northern Explorer.
Questi tedeschi, chì si sò alluntanati à u nordu di Trondheim, in Norvegia, anu organizatu spidizioni in acque glaciali per parechji anni. "Huskies sò l'animali riprodotti più impurtanti, è sò stati dapoi seculi. Duranti l'invernu, sò l'unicu mezzu di trasportu è permettenu à Inuit di viaghjà à ogni locu di u Circulu Articu è di pudè andà in caccia nantu à e steppe ghiacciate ", hà dettu Gust.
Di pocu tempu, i cani sò sempre più di tempu sustituiti da motone di neve chì si esaminanu à benzina. Hanu bisognu di menu attenzione cà i cani durante i mesi estivi, mentre chì i cani anu da esse alimentatu constantemente. "A maiò parte di i Inuiti sò poveru è ùn permettenu micca e spese micca necessariu. A motone di neve pò stà tranquillu per tuttu l'estiu è dunque ùn custà nunda. "Ci dice Gust.
Per furtuna ci sò sempre abbastanza huskies è piloti di slit chì dipendenu di sta pratica ancestrale in Tasiilaq (capitale di Groenlandia, chì hà circa abitanti 2000). "Quandu u ghjacciu si slancia, i cani di sled restanu più pratichi cà i so cuncurrenti motorizzati. Precisione di Gust. Per i turisti, i cani di sled restanu pupulari è hè ancu una tradizione di Groenlandia. "In più di una immersione incredibile, resta una sperienza unica per i nostri ospiti". Durante a spedizione di una settimana, ci hè una visita di ghjornu 3 per visità i fiordi remoti. A maiurità di l'equipaggiu sò trasportati in moto per impedisce u cane di tirare troppu carichi.
Quandu i cani tiranu u slittu, scopremu novi sensazioni, perchè ùn sapemu micca induve stà o induve pusà i so pedi. Ma quandu a slitta cumencia à avanzà, ùn pudete micca aiutà ma u sorrisu è tutte e preoccupazioni sò sguassate. I cani chì vi aspetta, eccitati, cù e so lingue spenderanu, entri in i so arnesi cun tale forza chì i cordi chì tiranu e slende si stende. Ùn duvete solu abbandunà u slittu quandu a neve hè prufonda, micca imballata, o quandu a neve hà chjappu in una pendenza brusca, pudete salta da u slittu è corre corre cun fiancu. Eseguare in a neve hè più stancu di ciò chì pensate. Quandu ci rializemu, a nostra ammirazione per i cani hè solu rinfurzata quandu tornemu à a slitta.
I iceberg di i fiordi:
Durante u passeghju in slitta, i participanti stanu in un locu chì riassume stu viaghju assai bè è a natura avventurosa di sta stanza straordinaria: un chalet chjucu à u bordu di u fiordo Semalik. Ùn ci hè micca acqua corrente, ma abbastanza neve. L'unica fonte di l'electricità hè un generatore. U calefactor, una stufa, rinfriscà a casa currettamente è offre un atmosfera calda sopratuttu dopu una longa viaghju di slitta!
Da u nostru rifugiu, pudemu infine principià i preparativi per andà in immersione. L'attrazione principale ferma l'iceberg di u fiordu chì si hè rottu è andatu à a deriva durante l'estate. Prima, un puntu d'accessu adattatu deve esse truvatu. A situazione cambia ogni volta, perchè ùn pudemu micca prevede in anticipu a pusizione di un ambiente chì cambia sempre. In effetti, u clima pò cambià in ogni mumentu in l'Articu. Ma duvete ancu guardà constantemente u ghjacciu, s'ellu diventa troppu magru, ancu i cani ùn ponu camminà sopra.
Durante a primavera, e grande crevassi si formanu in u ghiaccio duv'è pudete ancu lancià. Ma a cosa più impurtante hè di esse attentu fighjendu tutta intornu cun binoculi per evità ogni periculu.
Tutte isse incertezze perdenu a so impurtanza appena si entre in l’acque ghjilate. Ci hè ancu e regule di sicurezza da seguità. Per esempiu quandu tuffate sottu u ghjacciu, duvete evità di respirà in u vostru regulatore à a superficia per evità ogni risicu di fretu. Durante l'immersione, si consiglia di cambià u regulatore ogni 5 minuti (chì sò nantu à dui livelli diversi).
Seguintendu ste pochi guida, duvete esse capace di sfruttà dinò sta sperienza piuttostu unica. Appena ci sò immersi, scunfighja in a bughjura, ma i vostri ochji si adattanu prestu à stu novu ambiente.
Un novu universu si apre per voi, cù un spettaculu grandilocu. Ci hè un mondu surreale davanti à voi. In certi lochi u ghjacciu ùn hè micca cusì spesu è permette di passà qualchì luce. Stu ghjocu di luce vi rivela a superficia di l'iceberg è a so superficia pò apparisce in modi diversi. Certe volte pare piccule lame, guasi in forma di mezzaluna (tonde o lisce) cum'è una palla di bowling.
Ùn ci stancemu mai di u spettaculu cù ste forme, ste strutture brillanti è variazioni di culori. Tutti questi spettri facenu stu mondu magicu, da u biancu grisgiu à u turchinu prufondu, un effettu causatu da u ghjacciu imballatu. O da u culore di u mare verde smeraldo, chì diventa neru appena si fala in a prufundità di u fiordu. U tuffatore hà l'impressione di esse traspostu in una grotta profonda. Què hè duvuta à a visibilità chì hè fatta megliu da l'iceberg chì si scioglie, è chì l'acqua hè fosca. Appesi à a linea di salvezza, ci hè indicatu u puntu di surtita, u risicu seria troppu grande per stà un pocu di più in st'acque ghiacciate, malgradu i nostri equipaggiamenti impermeabili. Gust ùn hà mai avutu un accidente, a sicurità hè sempre u primu fattore presu in contu quandu urganizeghja l'attrezzi è ancu di più in un fiordu cusì luntanu. U cassone più vicinu hè in Reykjavík, Islanda, à circa 2 ore di volu.
Icebergs atlantichi:
Immersioni in i fiordi richiede sempre un pocu di curaghju è un amore per a natura. Ma site prestu premiatu cù una sensazione indimenticabile. Pochi di i subacquei anu Semalik in i so ghjurnali di bordu. Ma durante stu sughjornu sarete ancu immersi in altri lochi. U megliu esse salvatu per l'ultimu: l'iceberg di l'Atlanticu! Hè sempre una bella urganizazione. Per ghjunghje in u portu, duvete viaghjà in slitta da Tasiilaq, a cità induve stemu. L'equipaggiu hè ancu purtatu da slitta, ma sta volta, tiratu da a forza di i nostri musculi, e piste sò troppu ripide per i huskies. Infine, ognunu si mette nantu à una piccula barca. Da questu portu navigemu trà i fiordi ghjelati. Stemu spinghjendu più pavimenti di ghiaccio di quellu chì rompemu cù a nave à u timone, un capitanu Inuit. Unu di i passageri, un americanu, hè eccitatu cù a so fotocamera d'azione, ùn pudemu micca caccià un grande surrisu nantu à u so visu guasgi smaritu. Ma ùn pudete micca immersione nantu à qualsiasi iceberg (chì si hè separatu da i ghiacciai). L'iceberg deve esse u più stabile pussibule, à l'esternu ogni sporgenza o pezzu di ghjacciu chì sporge o qualsiasi iceberg crepatu l'elimina per difettu. In effetti, sti pezzi ponu rompeci è cascà nantu à noi, u risicu zero ùn esiste mai. Ma Gust, a nostra guida, hà assai sperienza è si piglia u so tempu scegliendu l'iceberg ghjustu.
In aprile, a visibilità nantu à a costa hè abbastanza bona. Almenu 20-30 metri in generale, ma pò cullà sin'à 60 m. Pudemu dighjà osservà a parte sommersa di l'iceberg da a superficia. L'acqua ùn hè micca necessariamente più calda, ciò chì hè normale per una spedizione polare. Ma à a vista di i culori chì passanu per u ghjacciu, vi scurdate prestu di u fretu. Stu gigante scintilla cù un infinitu turchinu-verde, grazia à una luce forte chì u trapaneghja cum'è un ghjuvellu. U colossu palesa forme inaspettate, simile à una scogliera in un canyon, piccule baie o ancu altipiani chì si stendenu da l'iceberg. In certi lochi di lame simule, piccule asce setole è in altri lochi, picculi crepaculi danu l'illusione di vede e vene di l'iceberg. Un film finu di ghjacciu trasparente copre u core biancu di l'iceberg. Cù una tale visibilità, ùn avemu micca bisognu di una linea di salvezza è u scafu di a nave si pò vede sempre. Sta bona visibilità hè duvuta à l'attuale, ma ancu e alghe ùn covanu micca cà qualchì settimana dopu. In estate, l'operatore si concentra nantu à i viaghji cù e balene è d'invernu serà più nantu à i banchi di ghiacciu. U viaghju ghjunghje à a so fine, ma ùn hè micca cusì tristu, perchè partimu in elicotteru.
Comment 0
Bellu video !!! Vi dà a voglia di fighjà da vicinu!