U 17 di settembre di u 1965, i subacquei di a squadra Cousteau anu principiatu una sperienza unica in u mondu: campà un mese à 100 metri di prufundità, à u largu di a costa di St Jean Cap Ferrat, cù a sfera d'acciaiu di Précontinent 3 cum'è solu rifugiu. Omer era in viaghju. Dice à Francis Leguen per scuba-people, a rivista di scuba diving.
I mo anni Cousteau
Una casa sottu à u mare ... In apnea, aghju appena francatu a chjosa d'aria, prufonda centu metri. Immersu in acqua scura è ghiacciata, cù a missione di cunnesse l'ombilicali à i boosters.
Ma à pena fora, mi sentu attiratu à a superficia da una presa terribile: Sò troppu leggeru! È in periculu di morte sì ùn riesciu micca à piantà a mo ascensione incontrollata: se scuppiu a superficie cum'è una pallottola, senza decompressione, sò vituperatu!
Miraculosamente, mi aggrappu à e superstrutture di u nostru habitat è riesciu à rilassami cù a forza di e mo bracce finu à chì vogliu attraversà di novu l'aria è ripiglià a relativa sicurezza di a sfera d'acciaiu chì serve da nostru rifugiu in e prufundità di Saint Jean Cap Ferrat.
È capiscu ciò chì hè accadutu. Respiremu un mischju di eliu è ossigenu. È semu saturati d'eliu, di i nostri pulmoni, di i nostri panni di neoprene: palloncini veri pronti à vulà à a superficia. Avemu bisognu di duie volte più pellet.
È amparate à resiste à u fretu: per via di a pressione chì regna quì, i nostri vestiti sò diventati grossi cum'è a carta di sigaretta! È allargatevi in strada ... Un ghjornu, avemu persu un guantu è i tippi di a superficia ci anu dettu ch'elli avianu recuperatu i pantaloni à 5 zampe!
À quellu tempu, avemu scupertu. Ùn sapiamu nunda è sperimentavamu in permanenza ... Ghjè à l'autunnu di u 65 chì hà iniziatu l'esperimentu Précontinent 3. Cinque omi (André Laban, Philippe Cousteau, Christian Bonnici, Raymond Coll, Jacques Rollet) è me stessu avemu avutu à sparte per un mese una casa sferica in acciaiu sottumessa à 100 m di prufundità. Avemu inalatu un mischju di 98% heliox à saturazione è simu andati à travaglià ogni ghjornu à - 120 m nantu à un pozzu manichinu.
Ié, eramu veri piunieri. In un ambiente iperbaricu sempre scunnisciutu. Philippe Cousteau hà parlatu di ammaestrà a paura. Ma eru u più chjucu è ùn avia paura, eru cunfidente. In Bébert, in Cousteau. Fidatevi in tutta sta catena di marinari, subacquei, secretarii, tecnichi chì ci avianu purtatu culà.
E dopu eramu stati troppu furmati. Per falà in apnea à 40m è più, respirendu di tantu in tantu nantu à e buttiglie di relè ... O per francà lunghe distanze mentre si respira sottu à bacini rovesciati!
È quandu pensu à i mezi bassi chì aviamu à l'epica (avemu fattu tuttu cù tuttu) hè un miraculu chì ùn avemu micca avutu prublemi!
A differenza era evidente cù u mondu anglosassone cum'è l'aghju vistu quandu eramu stati invitati à u lanciu di l'esperimentu US Navy Sealab 3 in l'isula San Clemente in California. Sò venutu cù a mo camera Arriflex per filmà l'oceanauti. Cù u mo cappellu rossu, trà decine di fotografi in piedi, ghjurnalisti in una piscina. Ufficiali cù cappelli, barca trè volte più grande di u Calypso, folla tamanta ... Mentre à 185 m, l'habitat perdeva è peria eliu!
È un pocu ufficiali ansiosi chì mi dumandavanu continuamente, sapendu chì ùn avemu avutu micca prublema di impermeabilizazioni in Précontinent 3:
- Cumu avete fattu i passaghji stancu di u scafu?
- À a pasta di manganese, aghju rispostu invariabilmente, ancu s’elli ùn parianu mai cunvinti.
4 tuffatori sò falati per pruvà à riparà a fuga ma nunda hà aiutatu: i media stampavanu i so pedi. À a seconda prova, hè a tragedia: unu di i subacquei ùn volta più! Saperemu dopu ch'ellu s'era scurdatu di a cartuccia purificante di u so riciclatore ...
Un tippu di a Marina ...
Aghju fattu 74 anni. Uriginariu di Brive la Gaillarde, mi sò ritrovu in Tulò in l'anni sissanta cun una forte brama di viaghjà. À quellu tempu, in pienu guerra di Algeria, ùn ci era micca assai alternative. Hè cusì chì mi sò trovu assuntu per 3 anni in a Marina francese. Ùn avia micca 20 anni. Aghju fattu un pocu di tuttu: u cunduttore di u Capitanu, un magazinu di alimentariu à bordu è ancu ricerche nantu à u sonar sottumarinu. Era u principiu di l'elettronica, cù enormi equipaggiamenti, cavi è grandi lampade ... In breve, eru annoiatu.
Un ghjornu, aghju dettu à i mo superiore:
- Vogliu esse sottumarinu.
- Basta à passà l'esami fisichi è mentali!
U latu fisicu ùn hà micca prublemi, ma mi sò ritrovu prestu davanti à un psicologu cù una batteria di test da risolve ... È dopu un pocu, u tippu mi hà dettu:
In ogni casu, i sottumarini sò tutti scemi! Ùn avete micca un futuru quì. Andate à studià!
Allora sò partutu, u mo periscopiu trà e gambe ... Ma dopu à 28 mesi di serviziu, era sempre à listessu puntu. Certamente, aviu amparatu assai cose, diventatu Dottore quì è culà ... È dopu, mi ricordu, era in mare apertu, d'invernu, qualcunu hà dettu:
- Fate omancu un tuffatore!
Tilt: Vuliu diventà un tuffatore! Ma aghju avutu ancu 7 mesi à tirà prima d'avè vint'anni ... Sò statu mandatu dopu à Sainte Anne, in Tulò. Per passà e prove psicotecniche. È sò cascatu nantu à u listessu shrink chì m'hà interrugatu nantu à e mo motivazioni! Cù più o menu a stessa risposta: Esci! ...
Ma sta volta, ùn aghju micca vulsutu lascià una pinna davanti, una pinna daretu è aghju apostrofatu l'uffiziu di reclutamentu:
- Mi dite chì l'immersione ùn hà futuru, ma è se ti dicu chì vogliu fà questu per i soldi?
- Allora eccu, signu subitu!
Capite chì pò, ma hè statu u principiu di una meravigliosa avventura. A scuperta di l'immersione. Da a terza dimensione di u spaziu. A marina francese hà furmatu magnificamente a ghjente. In Saint Mandrier, eranu tutti "stimulati", eccettu per mè. Ma a furmazione fisica hè stata assai approfondita. Avemu ancu ricevutu una furmazione intellettuale solida. U tempu passava trà studii, calculi, furmazione, manipulazione di strumenti, saldatura, tagliu ... Cum'è a femu oghje à l'INPP ma per 15 mattoni ... Oghje, i ghjovani paganu per tuttu. Aghju statu pagatu per tuttu! Sò surtitu secondu in a mo classe.
È eru torna nantu à a barca cù un novu diploma. Diver. È dinò u buttrega à bordu. Micca parechje opportunità di immersione à bordu, allora, nantu à a terra, ci anderiamu ogni tantu in immersione in Vespa. Sempre cù sta dumanda chì mi turmintava: chì avia da pudè fà cù a mo vita?
À l'epica, Cousteau cuminciava à fà parlà di ellu cù l'esperimentu Précontinent 2 chì si hè fattu in u Mari Rossu. U mo babbu chì l'hà ascultatu à a radio m'hà dettu:
- Site marinaru? Site un tuffatore? Cuntattatelu!
Calypso
Cusì aghju scrittu à Cousteau, senza troppu speranza, per offre li i mo servizii. U 12 di ghjennaghju di u 1964, sò statu smobilizatu. È pocu dopu, aghju ricevutu una citazione da Falco chì mi dava un appuntamentu in Marseglia, quai de la grande bigue! Hè culà chì aghju scupertu Calypso. L'attelli eranu in un disordine indescrivibile ma ci era una vita è una creatività incredibili. In cuntrastu tutale cù a Marina. È aghju gridatu, sinceru:
- O chì furtuna site!
À l'uffiziu, Falco m'hà presentatu à Cousteau cù ste parolle:
- Cumandante: eccu un futuru subacqueu!
Valia a pena un diploma. Eppuru, ùn aghju avutu dubbitu chì ci deve esse una massa di candidati ... È a furmazione cun Falco hà iniziatu. Completamente diversu da quellu di a Marina. Cumu: simu falati à 40m cun un numeru di 4 cifre da ricurdà. Fondamentalmente, mi hè statu dumandatu di aghjunghje a mo data di nascita è di multiplica per un altru numeru. E, narcosi o micca, era megliu chì u risultatu sia ghjustu! Avemu ancu fattu longhi viaghji sott'acqua, cù trè subacquei, è dopu Falco ci hà dumandatu di turnà à fondà. A mo furmazione di marinaru tandu m'hà servitu bè. Marinore-tuffatore. È à quellu tempu, ùn ci era ancu micca O-ring, polipropilene, cinta adesiva: faciamu tuttu cù canapa è lana di coccu!
Eranu dece anni di felicità. E cruciere, da u 1964, Précontinent 3 in u 1965. È chì scola di vita! Sia in Cousteau sia in a Marina, ùn aghju mai avutu una tale libertà di pensà, d'agisce, indipendentemente da e religioni è da e inclinazioni pulitiche.
À l'epica, pensavamu cullettivi. Ma e persunalità ùn anu micca paura di affirmassi. Cousteau era un omu, un chef, un veru. Si hè basatu nantu à e personalità di e persone. In a vita civile, ci era u marinaru chì avia amparatu à cumandà à a scola navale cum'è ufficiale. Hà infurzatu una ierarchia di funziunamentu è micca una ierarchia di pusizione, pigliendu l'omi cum'elli eranu. Ùn avemu mai avutu prublemi d'autorità cun ellu.
Dicerete à Omer chì hè un cameraman sott'acqua!
Un ghjornu, Philippe Cousteau m'hà dettu:
- Vocu in Monaco per vede à babbu. Venite cun mè? Avemu da guidà u Morgan!
A Philippe li piaciavanu i convertibili vintage, ma per esse onesto ùn mi sentu micca assai cunfortu. Mi sò cunsideratu cum'è un "impiegatu di basa" in questa struttura. Aghju avutu un prublema cù "i ricchi". È mi sò cumportatu un pocu cum'è i paisani di a mo ghjuventù. Ghjuntu in Monaco, mi sò ritrovu in un edifiziu "funzionale", ascensore, moquette di 20 cm di spessore ... Per scopre Cousteau è "a pastora", divertenti, saltendu nantu à un lettu "mudernu" cù ascensore elettricu ... Allora aghju dettu à mè stessu: chì diavule facciu quì?
- Babbu, capite, Yves hà da diventà cameraman!
- Và, và, perchè micca? Duvete vede Alinat.
Ma aghju avutu a sensazione chì u Pasha ùn avia nunda à chì vede cun ellu à l'epica è ch'ellu era sopratuttu in a fretta di vultà à sciaccà cun Simone, cum'è un zitellu. Sò statu stupitu. Senza capisce subitu l'incredibile furtuna ch'ellu mi offre.
Dopu una volta per Parigi, andate versu u museu di Monaco, guidendu u Morgan. Hè culà chì aghju scontru à Jean Alinat, un tippu strasurdinariu, l'eminenza grise di Cousteau. Stretta di mani virile è subitu hà sbulicatu i so bracci di acula è hà pigliatu e decisioni.
Hè statu decisu chì piglieraghju un cursu di filmu per currispundenza è chì u restu, bè, l'ampareraghju fendu lu. Una prumuzione spettaculare chì m'hà guadagnatu qualchì gelosia da parte di i "culleghi" cineasti parigini ...
Ma avia amparatu à arregistrà ciò chì aghju vistu sott'acqua, à trasmette un'emuzione. Mi sò ritrovu in Sudafrica nantu à a mo prima ripresa cù e "pulci di mare", i nostri dui sommergibili. È, per esse onesto, ùn eru micca assai fieru. Una sola parola: Omer, filmu!
Cousteau era partutu in aviò cù i filmi per fassi sviluppà è vede in Los Angeles. Da u mezu di l'Atlanticu, avemu cumunicatu grazia à Saint Lys Radio. È stavamu tutti ascultendu intornu à a stazione, cum'è in Radio London durante a guerra, aspittendu u vermentu di u Pasha.
Allora aghju intesu a voce di u Cumandante, distorta da a trasmissione:
- A propositu, dicerete à Omer ch'ellu hè un cameraman sott'acqua!
Scappatu da una balena
I fucilati sò stati in u mondu. Aghju fattu parte di a "nova onda" cun Philippe Cousteau. Squadre volanti, leggere, cù autunumia massima è efficienza. In Guadalupe, in Messicu, aviamu digià incaricatu duie squadre. Dopu, per compie u filmu, sò statu mandatu solu cù l'attrezzatura è a piena responsabilità, per parechji mesi.
Un rigalu check-list, sbarcu, installazione di u campu allora u Calypso salpa è sparisce à distanza. Hè tandu chì aghju capitu chì avia dimenticatu a camara sottumarina! Ùn hè chè 8 ghjorni dopu chì una fotocamera mi hè stata finalmente inviata è aghju pussutu cumincià à immersione ...
A missione compia, una sera, à u capu di Calipso, Philippe mi pichjò in daretu:
- A sapete, Yves, per furtuna vi avemu mandatu culà: e vostre immagini sò e sole chì fermanu. Quelli di l'altri sò stati danneggiati in u laboratoriu ...
In u 1968, mentre a rivoluzione si preparava in Parigi, eru in una tenda, in u Canale di Panama, à mezu à l'elefanti marini.Cun compressore è scatule di vinu rossu. Basta à stà un mese, cù immersioni à a terra ogni ghjornu. U tempu di cunnosce i piscadori lucali: aragoste contr'à u vinu rossu ... Aghju sempre cercatu a relazione cù l'animali ma riguardu à l'elefanti marini, ùn avia micca infurmazione: aghju scupertu tuttu da par mè, u avvicinamentu, cumpurtamentu. È, cù u tempu, aghju vistu cose chì mi facianu sente megliu chì sò assai vicinu à noi. Moltu più di ciò chì pensate. Ma i scientifichi mi accusanu d'antropomorfisimu!
Eiu, aghju amparatu assai da ste "bestie salvatiche". Una volta, seguitavu una truppa di ghjovani masci à u bordu. Unu di elli, u ventre chì saltava versu a superficia, ghjucava tranquillamente. Si girò è avemu scambiatu un sguardu longu chì aghju cunsideratu cumplicu. L'aghju trovu un pocu più luntanu, al di là di un insenatura, ma sta volta cù a pinna appughjata nantu à a spalla di una ghjovana femina. E dopu, aghju assistitu à un ballettu trà a superficia è u fondu, movimenti di qualsiasi bellezza. Dopu, a femina si ritirò, abbandunendu u maschile à u so cazzu tamantu. Si n'andò in daretu à u mare mentre chì u masciu s'unia à i so amichi, scemi. È quessi sguardi, quelli di a mo giuventù quandu era in principiu pruibitu di vede zitelle ...
In 69 simu in San Diego, ricevuti cum'è reale. L'ubbiettivu hè di filmà una balena grigia è a squadra a cerca da mesi ... Un ghjornu, ci anu dettu di una balena chì era stata arpunata cù 1000 m di cavu d'acciaiu è di boe per rallentalla. Avemu decisu d'andà. Bébert piloteghja u Zodiac è sò pusatu nantu à a salsiccia cù a mo camera. Aspettu. Dopu à 4 ore di ricerca, simu guasgi à fiancu à a balena.
- Saltatu! urla Bébert
Ma questu hè u mumentu chì a balena sceglie di saltà anch'ella. Un saltu formidabile in a sciuma chì finisce attraversu u Zodiac. Scossa tamanta. Ci simu affundati! U serbatu di benzina hè appiattitu è mi trovu sott'acqua, u mo ghjinochju appiccicatu trà u Zodiacu è a balena! Corde dapertuttu. Cusì u Zod hè propulsatu cum'è un tappu in superficie è mi trovu liberatu ...
Iperossia in Corsica
Ié, parechje volte ùn simu andati luntanu. Cum'è nantu à u filu cù u cummerciante di coralli Recco, in Corsica. Sò u cameraman ufficiale.
Hè previstu di falà à 110 m per seguità l'evuluzioni di u corailleur chì u ciotta cù aria cumpressa per coglie l'oru rossu.
Quand'ellu hè in terra, Recco zoppa è a so marchja hè zoppa per via di l'accidenti di decompressione multiplici ch'ellu hà patitu ... Hà inventatu una tavula per ellu stessu. Ci vole à vedelu cù u so fucile arrugginitu, cullà à bordu di u so Zodiac induve trova u so marinaru, Nadine, una bella bruna attenta à tuttu ciò chì accade. I lochi sò bramati, da quì u fucile ...
Avemu da immersione cun heliox, cù tavule di decompressione sicure. A nostra torretta venerà à raccoglie ci à -40m in modu da pudè scumpressà in un cunfortu relativu nantu à u ponte, guardatu da e squadre intornu à noi. D'altronde, in casu di dubbitu nantu à a procedura da seguità, una chjamata à u Museu di Monaco è l'esperti ci confermeranu o micca in e nostre procedure.
A sera nanzu, aghju dettu à u corailleur ciò chì vulia fà cun ellu è cumu mi piacerebbe ch'ellu si pusizziunessi davant'à a camera. Nanzu à l'immersione, u tempu cresce è i 3 subacquei, chì simu, sò avvistati chì ùn serà micca pussibule di mette a torretta in l'acqua. Faremu i nostri cuscinetti in l'acqua. È duveremu passà à l'ossigenu à una prufundità assai più grande di u standard per eliminà l'eliu u più prestu pussibule ...
Sfrancati da e nostre tribouteilles saltemu in acqua cù rete piene di petre per accelerà a discesa. Duvemu unisce a corailleur è ghjunghje inseme in fondu. Nisuna questione di pende intornu durante a discesa. A femu in 1 minutu, n'avemu 10 per u travagliu, altrimente a corailleur pò mancà d'aria è cusì noi. È chì ci pò piglià à livelli interminabili.
Fondamentalmente tuttu va bè. U corailleur hè maravigliosamente piazzatu in modu chì registru e so azzioni è dunque dà u più numeru di colpi pussibuli à i redattori di culà in i SUA per permette li di creà u filmu. L'acqua nantu à a discesa hè turbia è, in fondu, verdi cù distanze turchine, ma assai scure. L'acqua hè carca di particelle è devu esse attentu cù a camera / angulu di luce. Ma tuttu va bè, a racolta di coralli ùn hè micca male è sentu chì aghju boxatu ciò chì ci vole.
L'ascesa si face à a velocità richiesta. -40m, senza torretta. U corailleur face a so ascensione secondu e so regule. Arrivemu à i nostri cuscinetti oxy prima ch'ellu ghjunghje à u so swing induve passa un tempu senza fine evacuendu tutte e bolle invisibili è indolore chì l'invasanu.
U limitu per l'usu di l'ossigenu puru in acqua libera hè -7m. Quandu ghjunghjemu à l'atterrissimu, simu assai inferiori à stu limitu. Ci sbarrazzemu di a nostra selezzione è pigliemu u boccu di respirazione di l'ossigenu. Avemu ancu messu una buttiglia d'aria per alternà oxy puru è aria per evità a sincope.
Unu di noi trè avia l'abitudine, per divertisce, di rilasciare u bocchinu, allungà u bracciu è fighjulà ci cù un surrisu strettu. Hè ciò chì face, torna, ma si congela di manera anormale per un bellu pezzu è cumencia à affundassi! Ci precipitemu. Hè paralizatu, rigidu cum'è un lacciu. A pigliemu. È a surveglianza ùn ci hè micca! Per furtuna Nadine hà vistu tuttu è sunò l'alarma. Panicu generale. Purtate u so amicu inconsciente à a superficia ... Fortunatamente, quandu emergemu, l'aiutu hè quì.
Falata rapida, ossigenu rapidu ... A respirazione ripiglia a so calma è u mo accolitu mi dà segni chì mi invitanu à rispettà a prucedura mentre eiu, soprattuttu, cercu di sbarrazzassi di u più eliu pussibule. Maladettu! U mo cullega vene di liberà a so bocca di respirazione è a linea di sicurezza. Cumencia à affundassi anch'ellu è l'aria esce da a so bocca. Mi precipitu, u pigliu è tornu torna. Ma e mo tappe ùn sò micca finite è ùn sò micca bè induve sò. I finiscu cù l'emozione è a paura di cascà in sincope. Sò solu è a superficia pare luntana. U corailleur sottu ùn hà vistu nunda è u fighjulu leghje u so libru, pusatu nantu à u so swing, aspittendu u tempu di passà prima di cullà un pocu più in altu.
Sò stufu, tornu torna. À scala: nimu! Scalivu solu, cù u mo equipagiu. Effervescenza à bordu. Hè tandu chì u cameraman Renoir si precipita à filmà mi. Un pocu tensu, mi ricordu chì l'avia dettu:
- Si rompe cù a vostra fotocamera o si va in mare!
Pare chì eru lividu. Nadine, annantu à u so zodiacu, pienghjia ... Sconcertata, sgualtra ma sicura, mi sò poi diriguta versu e dusce per finisce e mo fermate di decompressione.
Aghju passatu trenta anni di a mo vita à u serviziu di u mare, dece trà elli cù u cummandante Cousteau ... Una vita eccezziunale!
Un Premiu Emy li serà attribuitu in Hollywood per u filmu nantu à i Bucchi Blu di e Bahamas, cun Deloire è Goupil è un'altra distinzione per u documentariu nantu à u salmone. Yves si dichjara assai felice d'avè statu ricumpensatu ancu s'ellu ùn hè micca ingannatu da "onori".
"Ma hè vera chì duvite esse capace di sparà senza un visore, di cuntà una storia, di sparà i ligami ... In Hollywood, l'editore hà pigliatu solu e mo immagini ... Ciò chì hè sicuru hè chì tuttu ciò chì avemu dimustratu in i filmi chì avemu sperimentatu. Senza bluff. In a marina francese, aviamu una etica ... "
Dopu à u periodu Cousteau, Yves Omer (chì hè sempre in cerca di cosa fà cù a so vita mentre avia sempre fattu) hà travagliatu in Italia per a marina industriale. Dopu hè diventatu istruttore à l'INPP (Istitutu Naziunale di Immersioni Prufessiunali) in Marseglia. Ma questu hè un'altra storia ...
«U mo interessu per a vita era di vede a vita. È l'aghju vista. Aghju vistu l'extraordinariu ... "
Entrevista da Francis Le Guen